Specialiștii definesc sindromul burnout ca o stare de epuizare, atât fizică cât și psihică, care apare în special la persoanele a căror profesie implică o responsabilitate deosebită și interacțiuni frecvente cu oamenii.
Termenul a fost introdus prin anii 70′ de către psihologul Herbert Freudenberger, care a publicat lucrarea Burn Out: The High Cost of High Achievement. What it is and how to survive it, în care descrie această tulburare.
Dominique Barbier descrie mai multe etape în evoluția acestui sindrom:
– entuziasmul ideal: specific începătorului care nutrește speranțe în cariera sa;
– stagnarea ineficientă: individul simte că nu este recompensat corespunzător muncii depuse;
– sentimentul de frustrare: apar tulburări fizice (cefalee, migrenă, tulburări gastro-intestinale) și emoționale (anxietate, depresie);
– apatie, dezamăgire și reacția de apărare: individul se simte tot mai frustrat, dar nu poate renunța la locul de muncă din motive economice, ceea ce conduce la crearea unei imagini negative despre propria persoană.
Sunt foarte multe informații despre acest sindrom descrise atât de medici, cât și de oameni care s-au confruntat cu burnout.
Burnoutul apare tot mai des astazi și conduce la scăderea performanțelor la locul de muncă, afectează relațiile cu cei din jur și calitatea vieții a celui care suferă de acest sindrom.
Unele persoane pot prezenta un risc crescut de a suferi burnout din cauza unor predispoziții genetice sau a unor momente dificile din viață (traumă, divorț, deces).
Când vorbim despre mediul de lucru de la serviciu, principalii factori asociați cu apariţia burnout-ului sunt: lipsa de comunicare și sprijin din partea unui manager, lipsa clarității rolului, lipsa autonomiei, volumul mare de lucru, lipsa aprecierii pentru munca depusă, tratamentul nedrept sau favorizarea altor colegi.
Mulți acuză jobul pentru apariția burnoutul și aceștia consideră că dacă părăsesc acel job, scapă de burnout.
Însă obiceiurile nocive le luăm cu noi, indiferent unde mergem, fac parte din bagajul nostru.
Trăsăturile de personalitate precum pesimismul, perfecționismul, labilitatea emoțională, capacitatea redusă de adaptare la situații de stres, nevoia de a deține controlul, competitivitatea au și ele un aport negativ.
Deci ca să schimbam un obicei nociv, trebuie să îl înlocuim cu altul pozitiv, așadar trebuie să setăm limitele pe care le impunem.
Sunt cauze care țin de stilul de viață precum timpul liber insuficient, lipsa orelor necesare de odihnă, lipsa orelor rezervate pentru familie, sport și relaxare, alimentația nesănătoasă.
Gestionarea burnout-ului ține atât de compania unde lucrăm, cât și de noi, ca indivizi.
Există soluții pentru tratarea acestui sindrom:
1. Începem ziua cu exerciții de respirație (acestea ajută la oxigenarea corectă a creierului și a altor organe)
2. Descoperim sursa problemei
3. Ne organizăm ziua prioritizând takurile folosind principiul Pareto https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Principiul_Pareto
4. Discutăm foarte deschis cu superiorul, indiferent de canalul folosit (one to one, chat, telefon voce). Ne asigurăm că acesta înțelege situația în care ne aflăm (supraîncărcare) și căutăm soluții împreună.
5. Stabilim reguli de delimitare viață profesională / viață personală.
6. Ne deconectam de la tehnologie în orele de după pragram.
7. Gândim pozitiv, atragerea energiilor bune depinde doar de noi.
8. Adăugăm în rutina noastră sportul, alimentația sănătoasă, odihna de calitate.
9. Coaching, discuții one to one
10. Discutăm cu un medic despre stările de epuizare.